În direct de la Art of Vet, vă spun povestea mea, a unui cățel scos de două doamne minunate din adapostul public Uzunu-Giurgiu:
Din păcate, nu vă pot spune cum mă cheamă, deși sunt sigur că am avut un nume. Sigur am avut și o familie pentru că nu eram chiar nemâncat atunci când m-au capturat hingherii.
Din nefericire, nu am fost microcipat, așa că, dacă mă recunoști, poate…
Sunt un mascul tinerel, sunt tare frumos, lipicios, prietenos cu alte animale, fac năzbâtii și ca oricărui bichon, mi se cuvine toată atenția și dragostea.
Acum sunt tuns, frezat, deparazitat, cu analizele la zi. De ieri, sunt și castrat, iar de astăzi, îmi caut familie responsabilă, iubitoare, care să mă țină în casă și în suflet, până când moartea ne va despărți!
