Miau, eu sunt Luna.
Am 5 ani, dar mă simt ca la 2. Sunt curioasă, jucăușă și plină de viață, iar iubirea… oh, câtă iubire am de oferit! Toarce sufletul meu de fiecare dată când simt căldura unui om bun aproape.
Am avut o viață aventuroasă. Am fost peste mări și țări – am simțit nisipul fin din Zanzibar sub lăbuțele mele, am adulmecat miresmele Italiei și am călătorit mereu alături de omul meu drag. Am fost iubită și purtată cu grijă în fiecare colț de lume. Aș putea scrie un jurnal de călătorie numai cu povești pisicești!
Dar acum… lucrurile s-au schimbat.
Suntem în România și omul meu lucrează mult, uneori și 10 ore pe zi. Stau singurică în casă, într-o liniște care nu-mi place deloc. Îmi lipsește compania, o mângâiere, un joc cu șnurul meu preferat, cineva care să-mi vorbească, chiar și când nu înțeleg toate cuvintele.
Știu că mă iubește în continuare, dar știu și că nu-mi mai poate oferi timpul de care am nevoie. Și e trist pentru amândouă…
Așa că m-am gândit să scriu eu această scrisoare. Poate că undeva, cineva citește acum și își dorește o pisică care să toarcă în brațele lui, să se joace cu ghemul de lână sau să doarmă lipită de el ca o păturică vie.
Sunt deparazitată, vaccinată, educată la litieră, curată și foarte cuminte. Nu am cerințe mari – doar puțină iubire și timp petrecut împreună. În schimb, promit să-ți ofer toată inima mea mică, moale și caldă.
Dacă simți că ai loc pentru mine în viața ta, scrie-mi. Eu sunt gata să iubesc din nou.

Cu drag (și puțin tors),
Luna