Nu știu cât timp mai am la dispoziție să-mi găsesc omul meu… 🥺Sunt doar un motănel care a apărut în viața cuiva pe neașteptate. Am fost găsit, salvat pentru moment, ținut în siguranță cât s-a putut… dar omul care m-a ajutat nu mă poate păstra. Nu pentru că nu i-ar păsa. Ci pentru că nu are cum să ducă mai departe toate responsabilitățile pentru mine.

Un suflet mic, prins între „am fost salvat” și „nu am încă unde să rămân”.

Sunt băiețel. Sunt blând, sociabil cu oamenii, iubitor și caut atenție ca și cum aș vrea să recuperez toată afecțiunea pe care poate n-am avut-o până acum. Știu să folosesc litiera. Încerc să fiu cuminte. Încerc să arăt că merit.

Dar, oricât aș fi eu de bun, nu pot să-mi găsesc singur familia.

Cu alte pisici nu se știe încă exact cum reacționez, pentru că momentan stau singur. Tot ce se știe sigur este că am nevoie de un om. De o casă. De cineva care să nu mă mai lase să trăiesc provizoriu.

Pentru unii poate sunt doar încă un motănel frumos care apare într-o postare.

Pentru mine, postarea asta poate fi diferența dintre o viață în siguranță și încă o zi fără viitor.

📍 Sunt în Prahova, dar pot fi adus în Ploiești pentru adopție.

Vă rog, distribuiți. Nu pentru algoritm. Nu pentru like-uri. Ci pentru că undeva poate există omul care mă va lua acasă și încă nu știe că eu îl aștept. 🤍