Suntem de nedespartit, doua pisici care se lipesc una de alta. Iubim foarte mult oamenii si nu suntem reci ca alte pisici.
Acum aproape doi ani, in parcarea unui centru logistic de pe langa autostrada, unde lucrez, au aparut doua pisicute. Aveau cel mult 2-3 luni. Fusesera aduse fara voie, ascunse in motorul unei masini. Cand s-au trezit, erau intr-un loc necunoscut si periculos, camioane care vin si pleaca, multi caini, masini in miscare. Se ascundeau speriate, sub masini.
Am stat cateva ore in ploaie, incercand sa le prind. Le-am vorbit incet, cu grija, cu inima stransa ca s-ar putea pierde in orice clipa. Cand am reusit sa le iau in brate, tremurau. Erau mute de frica. Dar au ramas. Le-am dus in biroul meu si de atunci… n-au mai fost singure.
Le-am vazut crescand, din ghemotoace speriate au devenit doua pisici blande, cuminti, afectuoase. Sterilizate, curate, fac la litiera. Dar cel mai special lucru la ele e legatura dintre ele doua. Dorm lipite una de alta, se cauta daca sunt separate, miauna cu disperare daca nu se vad. Nu pot fi despartite. Sunt impreuna de cand si-au invins frica de lume.
Din pacate, conducerea a decis ca nu mai am voie sa le tin la birou. Mi s-a dat termen pana la finalul lunii sa le iau definitiv. Acasa am deja patru pisici si, oricat m-ar durea, nu le pot lua si pe ele. Nici spatiul, nici contextul nu imi mai permit.
Va rog, daca puteti face ceva pentru ele, sa le oferiti o sansa, sa le tineti impreuna, sa le ajutati sa nu piarda tot ce au cunoscut pana acum.. inseamna totul. Pentru ele si pentru mine.
Va multumesc ca ati citit. Va rog, nu lasati acest mesaj sa se piarda printre altele. Nu e doar o cerere de ajutor. E speranta ca doua suflete salvate o data pot fi salvate si a doua oara”.
